NAŢIONALIST ROMÂN: Mișcarea Legionară

Mișcarea Legionară

Legiunea Arhanghelului Mihail, numită și Mișcarea Legionară, a fost înființată în România interbelică, la 24 iunie 1927 de Corneliu Zelea Codreanu - în urma rupturii dintre acesta și mentorul și principalul său susținător, A.C. Cuza - ca o organizație paramilitară de orientare naționalistă-fascistă, creată după modelul organizațiilor naziste SA și SS, cu un caracter mistic-religios,anticomunist, antisemit și antimasonic.

4 comentarii:

Anonim28 mai 2016 la 00:13
Mai functioneaza acest amiscare ? sau a fost dizolvata ?
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim26 iulie 2016 la 10:10
Sper sa mai functioneze ...
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim27 mai 2022 la 03:08
lol
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri

Adăugați un comentariu

Abonați-vă la: Postări (Atom)

Apel

Cu flori să-mpodobiți drapelul
Cel roșu sângeriu,
Cu brațul sus strigați apelul
Ca să aprindeți focul viu.

Cu ochii mari priviți in zari,
Peste păduri și pe morminte
Unde zac urme de eroi
Ce au luptat sub jurăminte.

Deschideți porțile din munți,
Să iasă cei din Rezistența,
Bătrâni și comandori cărunți
Ce n-au trăit in decadență;

Deschideți cartea suferinței
Cu lagăre și închisori,
Unde a stat legea umilinței
Martirilor nemuritori.

Și ascultați povestea lor
După pereții reci și goi
Și strigătul asurzitor
A oaselor de prin noroi.

Și luați aminte! prin trădări s-au dus la moarte camarazi
Și prin trădari se sfarmă vise, din vremuri vechi si până azi.

Pt. Drapel

Când steagul se ridică-n bernă
Tresar doar inimi nenfricate
Și însetații de dreptate
Cu nemurirea lor eternă.

Când vântul cântă în drapel
Se-aude-o voce fluturândă
Și cu dorința de izbândă
Se-adună frații la apel.

Când ploaia murmură pe el
Picură versuri dintr-un cânt
Și cad vrajmașii tremurând
Striviți de brațe de oțel .

Atunci când cade-n adiere,
Ori când e zmuls de un bastard
Se sfarmă suflete ce ard
Precum o stea din cer ce piere.

Acolo unde frați-s frați
Și militanții camarazi,
Răsar stindarde-n munți înalți
Și din pădurile de brazi.

Eroi Naţionalişti

NUMELE NAȚIONALIȘTILOR UCIȘI LA VASLUI DE CĂTRE AUTORITĂȚI IN ANUL 1940

Belgea Ioan - comandant legionar, Gârcineanu Victor - comandant legionar, Tudose Teodor - comandant legionar, căpitan Maricari Nicolae, Riosanu Petre, Antoniu Ioan, Cârdu Valeriu, Motoc Mircea, Nicolicescu Gheorghe, Constantiniu Dorin, Stahu Teodor, Goga Mircea, Borzea Virgil, Busuioc Ioan, Popescu Spirea, Bujgoli Spiru, Clime Traian, Spânu Iordache, Supila Polisperhon, Boboc Constantin, Calapăr Mihai, Popescu Vasile, Recman Gogu, Dobre Radu, Caratasu Chiriac, Sola Stavre, Comănescu Nicolae, Danielescu Zosim, Teohari Mircea, Moraru Alexandru, Tucan Boris.
Se aduce la cunostinta familiilor legionarilor martiri ucisi la Vaslui că, pentru participarea la deshumarea lor, se atasează un vagon special la trenul accelerat nr. 601 din seara zilei de 23 X a.c., cu plecarea din Gara de Nord la ora 22.30 si sosirea la Vaslui la ora 6.00.
BUCUREȘTI, Marți, 22 X 1940

Corneliu Zelea Codreanu - Problema pământului românesc

Nu se poate ca un neam din lume, fie el chiar numai un trib de sălbatici, să nu-şi pună cu durere sfâşietoare problema pământului său, în faţa unei năvăliri străine. Toate neamurile din lume, de la începutul istoriei până astăzi, şi-au apărat pământul patriei. Istoria tuturor popoarelor, ca şi istoria noastră românească, e plină de lupte pentru apărarea pământului.

Să fie oare o anomalie, o stare bolnăvicioasă a noastră, a tineretului românesc, faptul de a ne ridica să ne apărăm pământul ameninţat? Sau anomalie, a nu ni-l apăra atunci când ni-l vedem primejduit? Anomalie este a nu ne apăra, adică a nu face ce toate neamurile au făcut şi fac. Anomalie şi stare bolnăvicioasă este a ne pune în contradicţie cu toată lumea şi cu întreaga noastră istorie.

De ce oare toate neamurile s-au luptat, se luptă şi se vor lupta necontenit pentru apărarea pământului lor?

Pământul este baza de existenţă a naţiei. Naţiunea stă, ca un pom, cu rădăcinile ei înfipte în pământul ţării, de unde îşi trage hrana şi viaţa. Nu există neam care să poată trăi fără pământ, după cum nu există pom care să trăiască atârnat în aer. O naţie care nu are pământul său nu poate trăi, decât dacă se aşează sau pe pământul unei alte naţii, sau pe trupul acesteia, sugându-i viaţa.

Sunt legi făcute de Dumnezeu, care orânduiesc viaţa popoarelor. Una din aceste legi este legea teritoriului. Dumnezeu a lăsat un teritoriu determinat fiecărui popor ca să trăiască, să crească, să se dezvolte şi să-şi creeze pe el cultura sa proprie.

Problema evreiască în România ca şi aiurea constă în încălcarea de către evrei a acestei legi naturale a teritoriului. Ei ne-au încălcat teritoriul nostru. Ei sunt infractorii, şi nu eu, popor român, sunt chemat să suport consecinţele infracţiunii lor. Logica elementară ne spune: infractorul trebuie să suporte consecinţele infracţiunii săvârşite. Va suferi? Nare decât să sufere. Toţi infractorii suferă. Nici o logică din lume nu-mi va spune să mor eu pentru infracţiunea săvârşită de alţii.

Deci problema evreiască nu naşte din "ură de rasă". Ea naşte dintr-un delict săvârşit de evrei faţă de legile şi ordinea naturală în care trăiesc toate popoarele lumii.

Rezolvarea problemei evreieşti? Iat-o: reîntoarcerea delincvenţilor în această ordine naturală universală şi respectarea legalităţii naturale.

"Teritoriul României nu se poate coloniza cu populaţie de gintă străină". Ce însemnează, dacă nu colonizare, faptul instalării a două milioane de evrei pe teritoriul românesc?

Dar acest teritoriu este proprietatea inalienabilă şi imprescriptibilă a poporului român. Şi după cum scria cineva, poporul român, nu după 50 de ani, nu după 100 de ani, ci chiar şi după mii de ani, ne vom revendica dreptul asupra acestui pământ, după cum ne-am recucerit pământul Ardealului, după 100 de ani de stăpânire maghiară.

Toate popoarele din jurul nostru au venit de undeva şi s-au aşezat pe pământul pe care trăiesc. Istoria ne dă date precise despre venirea bulgarilor, turcilor, maghiarilor etc. Un singur neam n-a venit de nicăieri. Acela suntem noi. Ne-am născut din negura vremii pe acest pământ odată cu stejarii şi cu brazii. De el suntem legaţi nu numai prin pâinea şi existenţa care ne-o dă muncindu-l din greu, dar şi prin toate oasele strămoşilor care dorm în ţărâna lui. Toţi părinţii noştri sunt aici. Toate amintirile noastre, toată gloria noastră războinică, întreaga noastră istorie aici, în acest pământ stă îngropată.

Aici e Sarmisegetuza cu ţărâna regelui Decebal, cel nemuritor, pentru că cine ştie să moară ca Decebal, nu moare niciodată.

Aici odihnesc Muşatinii şi Basarabii, aici la Podul Înalt, la Războieni, la Suceava, la Baia, la Hotin., la Soroca, la Tighina, la Cetatea Albă, la Chilia, dorm românii căzuţi în lupte, boieri şi ţărani, mulţi ca frunza şi ca iarba.

La Posada, la Călugăreni, pe Olt, pe Jiu, pe Cerna, la Turda, în munţii nefericiţilor şi uitaţilor moţi din Vidra, până în Huedin şi până la Alba Iulia, locul de tortură al lui Horia şi fraţilor lui de arme, sunt numai urme de lupte şi morminte de viteji.

În Carpaţii toţi, din munţii olteneşti la Dragoslave şi la Predeal, de la Oituz la Vatra Dornei, pe vârfuri şi în fund de văi, pretutindeni a curs sângele românesc în valuri.

În miezuri de noapte, în ceasurile grele ale neamului, noi auzim glasul pământului românesc, care ne îndeamnă la lupte.

Întreb şi aştept răspuns: pe ce drept voiesc străinii să ne ia acest pământ?

Pe ce urmă istorică îşi întemeiază pretenţiile şi mai ales îndrăzneala cu care ne înfruntă pe noi, românii, aici, acasă la noi?

Suntem legaţi de acest pământ prin milioane de morminte şi prin milioane de fire nevăzute pe care numai sufletul nostru le simte, şi rău de aceia ce vor încerca să ne smulgă de pe el.

Unui camarad

Atunci când frigul te răpune
Și gheața sapă-n oase
Începe vântul să răsune
Cu șuiere melodioase.

Atunci când pribegești în noapte
Și construiești castel din vise
Îți amintești de brave fapte
Sau de victorii nedescrise.

Atunci când lacrimile curg
Te uiți să nu te vadă ea
Ce s-a pierdut într-un amurg
Cu viscole și fulgi de nea.

Atunci când ploaia nu mai cade
Ai ochii umezi încă
Și inima încet î-ți bate
Și rana-i mai adâncă.

Atunci când te gândești la frați
Pierduți printre ruine
Îți amintești de camarazi
Ce au uitat de tine.

Atunci când tremura condeiul
Pe foaia care scrii
Gândești la binele și răul
Acelor morți și-acelor vii

Și doar când stele nu mai cad
Și soare nu apune
Atunci un vis neterminat
Abandoaneaz-acesta lume;

Începi să tragi cu arma-n soare
Și curg perdele de lumina
Și strigi la camarazii tăi
Retrași la pietre de ruină;

Începi să sapi din nou tranșeie
Sa faci din pietre baricade
Și sa mai sorbi câte-o scânteie
Din focul care arde.

Te reîntorci la mine frate
Și drumul tău de luptător,
Destinul tău clădit cu fapte
Și visul tău cutezător.

În orice front

În orice front ard focuri vii
Ce se topesc in ploi de lacrimi,
Și-un infinit de mări pustii
Și camarazi cu mii de patimi

În orice front e cer noros
Și -un soare ce se ascunde
Și-un anotimp întunecos
Și vise muribunde;

În orice front se sting iubiri
Și false jurăminte
Și se usucă trandafiri
Și cad petale pe morminte;

În orice front sunt voci ce plâng
Și nu le-aud nici cei de-acasa,
Nici tu nu le auzi in gând,
Nici remuscări nu te apasă;

În orice front se scriu scrisori
Ce n-au ajuns la tine,
Că ai uitat cum să iubesti
Sau vrei sa uiți de mine;

În orice front sunt camarazi
Ce-abandonează câte-un frate
Și cad pădurile de brazii
Secătuite de dreptate;

În orice front e-un braț de fier,
Și-un steag ce nu mai vrea sa cadă,
Și-un gând de lupta efemer
Și comandori pe baricadă;

În orice front se deschid porți
Spre cei ce luptă pentr-un gând,
Ce-s pururi vii, și-i credeți morți
Voi muritorilor de rând

Și orice front are-un mesaj
Scris cu durere și cu drag
Cu demnitate și curaj,
Ascuns la umbra unui fag....

Onoare și patrie

Poem

Un an de lupte și speranțe
Un anotimp cu ploi si cu regrete
Și-un scut lovit de vorbe ca de gloanțe
Și de trădări și false sentimente;

Un camarad căzut în zale
Și fier și gratii înghețate,
Vorbește-n gândurile sale
Cu cel care-i ramâne frate;

Un an de inimi fărâmate,
De delăsări și nepăsare,
Iubiri ce nu se vor uitate
Și păsari ce se pierd in zare;

O grotă-n norii de cenușă,
Un strop de rouă-ntr-un abis,
Un vis ascuns după o ușă
Și un poem ce nu s-a scris;

Un clopot care încă bate,
Din turnul vechi cu amăgiri
Și focul care încă arde
Din vatra vechilor iubiri;

Un zeu alergă-n univers
Spre un pământ de ratăciri,
Și îl găsește intr-un vers
Dintr-un poem cu amintiri;

Un soare arde peste toate,
Topește minți de muritori,
Ghețari ce pribegesc pe ape,
Speranțe-ascunse printre nori;

Un veac se scurge în venin
Și o stea se-ascunde-n infinit
Și scrie-n lacrimi un destin
Cu un limbaj nedeslușit.

Radu Gyr - Voi n-ati fost cu noi în celule

Voi n-ati fost cu noi în celule
sa stiti ce e viata de bezne,
sub ghiare de fiara, cu guri nesatule,
voi nu stiti ce-i omul când prinde sa urle,
strivit de catuse la glezne.

Voi n-ati plans în palme, fierbinte,
strapunsi de cutitul tradarii.
Sub cer fara stele, în drum spre morminte,
voi n-ai dus povara durerilor sfinte
spre slava si binele tarii.

In cantec cu noi laolalta
trecand printre umbre peretii,
voi n-ati cunoscut frumusetea inalta
cum dorul irumpe, cum inima salta
gonind dupa harpele vietii.

Ce-i munca de brate plapande,
ce-i jugul, ce-i ranjet de monstru,
cum scartie osul când frigul patrunde,
ce-i foamea, ce-i setea, voi n-aveti de unde
sa spuneti aproapelui vostru.

Voi nu stiti în crunta-nchisoare
cum minte speranta si visul,
când usile grele se-nchid în zavoare,
si-n teama de groaznica lui inclestare
pe sine se vinde invinsul.

Ati stat la ospete-ncarcate
gonind dupa fast si orgoliu,
nici mila de noi si nici dor, nici dreptate,
nici candel-aprinsa si nici libertate,
doar ghimpii imensului doliu.

Asa sunteti toti cei ce credeti
ca pumnul e singura faima.
Fatarnici la cuget, pe-alaturi ne treceti,
când noi cu obrajii ca pamantul de vineti,
gustam din osanda si spaima.

Când portile sparge-se-or toate
si mortii vor prinde sa urle,
când lanturi si ziduri cadea-vor sfarmate,
voi nu stit ce-nseamna-nvierea din moarte,
caci n-ati fost cu noi în celule.

EROI NAȚIONALIȘTI

ASASINATI IN LAGĂRUL DE LA MIERCUREA CIUC 21 - 22 Septembrie 1939 1. BARBU ANTON 2. BENEC CONSTANTIN (functionar) 3. BIRIS OVIDIU (avocat) 4. BORZEA TITUS (student) 5. BUHAI VASILE (functionar) 6. CIOFLEC MARIUS (student) 7. CARANICA ION 8. COMAN CONSTANTIN (student) 9. COMJIC STEFAN (student) 10. CONSTANTIN GHEORGHE (student) 11. CONSTANTINESCU DUMITRU (medic) 12. CORBEANU VASILE (student) 13. DOBRIN LIVIU (medic) 14. DORCA AFILON (teolog) 15. DUCARU DUMITRU (subinginer) 16. DUMA IOSIF 17. ENESCU ION (functionar) 18. FELECAN VASILE (muncitor) 19. FILIPOV VASILE (student) 20. GâRCINEANU VICTOR (ofiter) 21. GRAMA IOSIF (student) 22. IORDACHE NICOARĂ (asist. universitar) 23. MACOVESCHI ION (student) 24. MICU AUGUSTIN LIVIU (inginer) 25. MINCĂ ILIE (student) 26. MITER ION (student) 27. NOAGHIA VIRGIL (student) 28. NUTIU AUREL (student) 29. PAVELESCU ALEXANDRU (avocat) 30. POPA TIBERIU (student) 31. POPESCU B. ANTON (functionar) 32. PRODEA NICOLAE (muncitor) 33. RAICU CONSTANTIN (licentiat) 34. RĂDULESCU VIRGIL (ziarist) 35. STAMATE EUGEN (student) 36. STEGĂRESCU CONSTANTIN (licentiat) 37. STRUGARU NICOLAE (avocat) 38. SUSAI VASILE (licentiat) 39. TEODORESCU GHEORGHE (sculptor) 40. TIPONUT GHEORGHE (elev) 41. TODAN CORIOLAN (student) 42. UNGUREANU CORNELIU (licentiat) 43. URSU ION (student) 44. VASILIU I. GH. GALUS (ofiter) 45. VILMUS ADAM (muncitor) 46. ZANACHE PETRE (functionar) GRUPUL "NADOLEANU" ASASINATI LA 17 - 18 Februarie 1939 1. NADOLEANU ENACHE (medic) 2. POPOVICI DRAGOS (student) 3. BĂLĂU OCTAVIAN (student) In total au fost sapte. Numele celorlalti sunt necunoscute. ASASINATI LA BUCURESTI SI ARSI 1. VasiLE CRISTESCU (profesor universitar) la 26 Ianuarie 1939 2. DUMITRESCU (?) (locotenent) 3. NICOLESCU NICOLETA aruncată de vie în crematoriu la 10 Iulie 1939 4. DRAGOMIRESCU VICTOR aruncat de viu în crematoriu la 22 Septembrie 1939 5. CLEMENT GHEORGHE GRUPUL "MITI DUMITRESCU" IMPUSCATI LA 21 SEPTEMBRIE 1939 IN PIATA SF. ELEFTERIE - BUCURESTI 1. DUMITRESCU MITI (avocat) 2. IONESCU ION (student) 3. ISAIA OVIDIU (fotograf) 4. MOLDOVEANU ION (student) 5. PARASCHIVESCU GHEORGHE (student) 6. POPESCU CEZAR (student) 7. STĂNCIULESCU MARIN (mecanic) 8. POPESCU TRAIAN (student) 9. VASILIU ION (desenator) ELENA BAGDAD - ucisă la 27 septembrie în sanatoriul de la Bârnova. NACIU - ucis în judetul Tecuci. ASASINATI IN LAGĂRUL DE LA VASLUI 21 - 22 Septembrie 1939 1. ANTONIU ION (avocat) 2. BELGEA ION (avocat) 3. BOBOC CONSTANTIN (student) 4. BORZEA VIRGIL (ofiter) 5. BUJGOLI SPIRU (licentiat) 6. BUSUIOC ION (student) 7. CALAPĂR MIHAI (teolog) 8. CâRDU VALERIU (poet) 9. CLIME TRAIAN (functionar) 10. COMĂNESCU NICOLAE (student) 11. DANIELESCU ZOSIM (student) 12. DOBRE ION RADU (muncitor S.T.B.) 13. GâRCINEANU VICTOR (avocat-scriitor) 14. GOGA MIRCEA (student) 15. PARICARI NICOLAE (ofiter) 16. MORARU ALEXANDRU BUBI (student) 17. MOTOC MIRCEA (student) 18. NICOLICESCU GHEORGHE (inginer) 19. POPESCU SPIRU (student) 20. POPESCU VASILE (student) 21. RECMAN GOGU (student) 22. RIOSANU PETRE (inginer) 23. SPâNU IORDACHE (student) 24. STAHU TEODOR (avocat) 25. SOLA STAVRE (student) 26. Supila polisperihon (student) 27. TEOHARI MIRCEA (student) 28. TUCAN BORIS (student) 29. TUDOSE TEODOR (avocat) 30. VOLOCARU GHEORGHE (functionar) 31. ZUS RADU (student) 32. CONSTANTINESCU DORIN 33. CARATASU CHIRIAC ASASINATI IN CADRILATER 21 - 22 Septembrie 1939 1. CARANICA PETRE (student) 2. CAVACHI DUMITRU (student) 3. CĂZĂNESCU CAROL (elev) 4. MANGANITA CONSTANTIN (tăran) 5. MENU DIONISIE (tăran) 6. NASTU NICOLAE (tăran) 7. POPESCU HRISTU (tăran)

Pagini

.

Mișcarea Legionară

4 comentarii:

Ce credeti ca trebuie facut cu Tiganii

Căpitanul

_____________________________________

Dragostea de neam, nu este infractiune!