Organizațiile evreiești din SUA sprijină ridicarea vizelor pentru România.

La întrevederea de la New York au participat, printre alții, reprezentanţi ai American Jewish Committee, B'nai B'rith International sau Anti-Defamation League. Întâlnirea a prilejuit un schimb substanţial de opinii privind principalele teme de politică externă, cum ar fi: relaţiile României cu Statele Unite şi Israelul, situaţia din Orientul Mijlociu, inclusiv perspectivele Procesului de Pace, evoluţiile din Siria şi dosarul nuclear iranian. Reprezentanţii organizaţiilor evreieşti au exprimat apreciere pentru eforturile constante ale României legate de asumarea trecutului istoric şi onorarea memoriei victimelor Holocaustului. Titus Corlăţean a reiterat hotărârea României de a continua aceste demersuri, inclusiv în domeniul educaţiei tinerei generaţii în spiritul toleranţei, nediscriminării şi respingerii antisemitismului. Șeful diplomaţiei române şi interlocutorii americani şi-au exprimat îngrijorarea pentru tendinţele publice din ultima perioadă, în unele state europene, de revalorizare a unor acţiuni şi poziţii xenofobe şi antisemite şi au exprimat poziţii de condamnare a acestora. Ambele părți au evocat necesitatea continuării demersurilor la nivel politic, pe lângă Congresul american şi Administrație, în vederea susținerii eforturilor României de includere în programul “Visa Waiver”. Reprezentanții organizaţiilor evreiești au exprimat dorința fermă de a susține aceste demersuri.

Deep web – tenebrele Internetului

Cum ar fi dacă ai afla că Internetul pe care îţi petreci zilnic timpul nu este decât o mică parte dintr-un întreg mult mai vast şi, în cea mai mare parte, mai întunecat? Cum ar fi dacă ceea ce credeai că ştii despre Internet se dovedeşte a fi doar o mică parte din ceea ce ESTE cu adevărat Internetul? Cum ar fi dacă ţi-aş spune că există un Internet “ascuns”, care cuprinde de câteva sute de ori mai multă informaţie brută decât Internetul “vizibil”? Păi… e adevărat. Există un astfel de Internet. Informaţiile despre subiect sunt foarte contradictorii şi, în ceea ce mă priveşte, nu toate credibile. Dar o să încerc să fac un rezumat cât mai comprehensibil, după ce m-am aventurat eu însumi în “tenebrele” Internetului. Va reieşi un text destul de lung, cu multe trimiteri la alte siteuri, pentru a nu-l face chiar interminabil. Înainte să mă apuc de scris postul ăsta, am căutat după informaţii şi prin punct ro dar puţinele date existente sunt doar copypasta din engleză, din surse îndoielnice. Aşa că voi încerca să fac puţină lumină. Internetul ascuns şi/sau Internetul invizibil reprezintă între 80% şi 96% din întregul Internet (depinde de la “sursă” la “sursă” ). Ceea ce ne lasă cu 4%-20% din el “la vedere”. Ce înseamnă “la vedere”? Adică informaţiile respective pot fi căutate şi găsite cu motoarele de căutare. Imaginaţi-vă motoarele de căutare ca nişte pescadoare, care “pescuiesc” în oceanul Internetului. Plasele lor, oricât de mari, nu ajung foarte adânc şi, deşi prind foarte mult “peşte”, nu vor reuşi să-l prindă pe tot. Cea mai mare parte din posibila “pradă” scapă, deoarece se află mult mai adânc decât pot ajunge năvoadele lor. Eric Schmidt, CEO-ul Google, explica de curând că Internetul, în totalitate, este estimat la 5 milioane de terrabytes de informaţie, din care cel mai mare motor de căutare, pescadorul Google, a indexat 200 de terrabytes, adică 0,004%!!

Aşa, odată ce am stabilit că peste 99,9% din informaţia de pe Internet nu ne este la îndemână, să vedem în ce constă ea. O bună parte din aceste informaţii se află pe site-uri care, deşi nu sunt “secrete”, putând intra pe ele dacă le cunoaştem URL-ul, au ales să nu permită “scanarea” de către (sau să nu fie încă incluse în) motoarele de căutare. Sunt siteurile academice, cele cu informaţii militare, siteurile încă prea recente pentru a fi indexate de Google şi un mare Etcetera. Lăsând astea deoparte, rămânem cu o felie destul de mare de informaţie brută care formează “internetul ascuns” şi care nu poate fi găsită nici cu motoarele de căutare, dar nici nu poate fi accesată direct, chiar dacă tastăm în browser adresa URL. Sunt destul de greu de separat, uneori, termenii de “internet ascuns”, “internet inaccesibil”, “internetul întunecat” sau “internet invizibil” fiecare însemnând altceva, dar eu, în continuare, mă voi referi la informaţia care, dintr-un motiv sau altul, nu este uşor accesibilă în mod tradiţional ca fiind “Internetul invizibil”, iar la informaţiile care sunt imposibil de găsit prin metodele tradiţionale ca fiind “Internetul ascuns” Ceea ce ne duce la următorul subiect: browserul Tor, “portalul” către adâncurile internetului dar vă sfătuiesc să citiţi şi sfaturile de pe aceeaşi pagină, înainte de a-l folosi. De fapt, este o extensie pentru Mozilla Firefox, presetată pentru a conferi un grad sporit de anonimat userilor înainte de a se aventura în “deep web”. Atenţie, gradul de anonimat nu este unul 100%, aşa că este responsabilitatea voastră cum îl folosiţi. Vi se dă cuţitul, dar voi decideţi dacă-l folosiţi la tăiat pâine sau la înjunghiat semeni. Asta pentru că, în deep web, ca oriunde unde este combinat anonimatul şi internetul, există şi o mare cantitate de conţinut ilegal, nerecomandat celor cu stomac sensibil şi cu principii morale ferme: pornografie cu minori, site-uri de vânzare-cumpărare de droguri, arme şi sau obiecte furate, site-uri de închirieri asasini, tutoriale despre răpirea copiilor, fotografii şi videouri scabroase, cadavre, torturi şi cam tot ceea ce internetul vizibil a repudiat. Evident, dacă ştii să te fereşti de astfel de grozăvii, poţi găsi şi multă informaţie utilă – inaccesibilă la “etaj” – şi siteuri folositoare. În plus, oferă o bună imagine despre cum arată societatea în care trăim atunci când se eliberează de preceptele şi constrângerile legale şi morale. Bine, bine, dar dacă numele siteurilor sunt imposibile şi nu există posibilitatea unui motor de căutare, cum ajungem să vedem şi nişte siteuri din Internetul ascuns? Păi, pentru început, puteţi porni de la Wikipedia ascunsă (Hidden Wiki), care este, printre altele, un agregator de siteuri .onion, grupate pe domenii. După ce vă instalaţi Tor şi îl porniţi, vi se vor deschide – ca în pozele ataşate – un panou de control (Vidalia) şi o pagină Firefox cu Tor presetat – vedeţi IP-ul schimbat. Acum mai aveţi nevoie doar de un punct de plecare. Adresa de URL a Hidden Wiki pe care o veţi găsi pe Internet nu mai este valabilă de când Anonymous au atacat serverul, în septembrie anul trecut, încercând să şteargă linkurile către siteurile de pornografie infantilă, dar aici se poate vedea o captură a siteului. Eu am căutat puţin pe Google-ul normal şi am găsit nişte directoare de linkuri. Unul e ăsta: http://dppmfxaacucguzpc.onion/. Aici, la “Reference and core sites” se găsesc şi linkuri noi către Hidden-Wiki.

În plus, pe deep web există variantele “underground” ale oricăror reţele sociale de pe “clear web”: există facebook, twitter, reddit, 4chan. Există mesagerie instant care funcţionează doar pe Tor, există siteuri de unde poţi cumpăra orice, după modelul ebay sau Amazon, doar că în moneda “locului”: bitcoins. Dacă vă “plimbaţi” puţin pe acolo o să găsiţi informaţiile necesare despre ce sunt bitcoins, cum se procură sau cum se pot câştiga şi care e cursul valutar dolari-bitcoins sau euro-bitcoins. Poţi să-ţi faci blog, fiind disponibile mai multe platforme de blogging. Există chiar şi motoare de căutare specifice. Cum spuneam, cam tot ce poţi face în clear web, dar şi ce nu poţi face aici. Iar anonimatul conferit aici utilizatorilor face din deep web nu doar o unealtă pentru scursurile societăţii, ci şi un instrument util pentru jurnalişti – mai ales cei din ţările cu o puternică cenzură, ca Iran sau China -, care îşi pot astfel proteja mai bine sursele şi identitatea în timpul unor investigaţii. Acum, să nu credeţi că Internetul ascuns a scăpat de vigilenţa poliţiştilor sau a băieţilor de la Anonymous, de exemplu. De altfel, Anonymous a atacat de mai multe ori Hidden Wiki şi alte siteuri din deep-web care aveau conţinut sau linkuri către conţinut pornografic infantil. În toamna trecută, au depistat chiar 190 de IP-uri reale, în doar 24 de ore, care intrau pe Tor doar pentru pornografie infantilă. Le-au făcut publice şi le-au trimis poliţiei. Există şi poliţişti şi agenţi sub acoperire, care, chiar dacă nu te pot depista acolo, în timp ce te afli sub anonimat în deep web, îţi întind capcane pentru a te prinde ulterior. Unii nu ezită să se dea drept copii, dispuşi să se dezbrace sau să trimită fotografii pedofililor pentru “bitcoins”. Aşa s-a ajuns anul trecut la arestarea a aproape 200 de pedofili pe deep-web şi la depistarea de către Interpol şi Europol a unei reţele uriaşe, de 70.000 de persoane implicate în pornografia cu minori. Unii spun chiar că deep web-ul ar fi o creaţie a poliţiilor secrete şi a organizaţiilor guvernamentale, pentru a-i prinde la un loc pe cât mai mulţi posibili infractori periculoşi (asasini, pedofili, dealeri de droguri etc.), pe principiile “you gotta leave some blood if you want to catch the sharks” sau “if you want to catch a shark, you have to go deep in the sea”. Totuşi, în ciuda faptului că Internetul ascuns cuprinde atât de multă informaţie şi este atât de vast, are cu mult mai puţini utilizatori ca Internetul “curat”. Motivele: cantitatea mare de conţinut dincolo de limita legii şi a principiilor morale ale celor mai mulţi, dificultatea în a naviga printre siteurile din deep web fără ajutorul unui motor de căutare gen Google, dar şi lipsa informaţiilor cu privire la această parte nevăzută a Internetului.

Ils (Them) sau Ei ataca

Daca nu va plac filmele proaste despre romani, aruncati mai bine un ochi peste articolul asta, pentru ca vine partea a doua. Daca v-am facut curiosi (si foarte probabil ca v-am facut) si nu intentionati sa vizionati filmul prea curand, cititi mai departe. Filmul se numeste Ils (Them), a aparut in circuit limitat in cinematografe in 2006, in Romania avand titlul ”Ei ataca”. In continuare urmeaza un spoiler (pe scurt) al filmului : Romania, Snagov (foarte aproape de Bucuresti – ca precizare) – 2002. Doua femei, mama si fiica, raman in pana in urma ”coliziunii cu un stalp”. In timp ce incerca sa repare masina, mama dispare in mod dubios. Incep sa se auda sunete ciudate – fiica striga dupa ajutor si se baricadeaza in masina, insa o mana (tipic !) de pe bancheta din spate ii opreste initiativa. Incepe frumos, nu ? Spooky…cititi mai departe. Personajele centrale ale filmului sunt un cuplu de francezi , Lucas si Clementine, veniti in ”Romania” cu un scop imprecis (ea este profesoara de franceza iar el ”scriitor”). Lasand la o parte ca mai toti francezii sunt poeti, scriitori, etc (desi majoritatea artistilor lor recenti sunt execrabili), francezii astia stateau si intr-o casa darapanata, ascunsa intr-o padure, langa un vechi sistem de canalizare. Tipic, nu ? (Totul era pozitionat in zona autostrazii Bucuresti – Snagov) Pe ce se bazeaza filmul : In timpul serii cuplul incepe sa auda zgomote ciudate , observa ca masina (o Dacie Solenza) a fost mutata din loc. De-aici incepe calvarul : Sunete peste tot, ”cineva” intra in casa…siluete stranii si cei doi actori (singurii angajati, restul au filmat pe o punga de Fornetti) alergand disperati prin casa. Barbatul este ranit de ”cineva”, si la scurt timp si femeia impartaseste aceeasi soarta (este ranita ). Observatii : Ca orice don’soara care se respecta, si actrita din filmuletul asta apare in cateva scene in chiloti si se apleca de cel putin cinci ori pe parcursul filmului – raspunde la apelativul Clem (simplu, nu ? – numele lungi precum Clementine nu au ce cauta in horroruri). ”Scriitorul” este musculos si cam tantalau pentru un ”scriitor”. Revenind la subiect : Filmul o tine tot asa cu personajele negative reprezentate de niste omuleti bizari cu glugi negre care se catara pe case si scot sunete ciudate. La un punct cei doi o iau la fuga prin padure fiind urmariti cu lanterne si chiuituri de ”ei”. Tipa dispare dupa ce gaseste masina iar tipul ii urmareste tipetele (ranit, schiopatand..dar totusi..alergand !) intr-un canal (sugestiv, nu ?).Acolo, unul dintre ”cei rai” ii dadea printr-o punga sa respire aurolac (”bronz” sau nitrolac) eroinei, intre timp ce un copil striga ”Inceteaza, o chinui” in cel mai fals mod posibil. Evident, copilul cel bun ii si ajuta pe cei doi sa scape. Dar nu ! Twist of fate…nu-i ajuta sa scape, ci le da aceasta iluzie dupa ce ii aduce intr-o fundatura unde il ucide pe barbat aruncandu-l de pe o scara. Clem (personajul feminin, daca nu ati fost atenti mai sus) fuge printr-un tunel doar pentru a ajunge la o gura de canal inchis. Tipa de vreo doua ori si dispare… Final apoteotic : Padurea din jurul casei celor doi freamata in timp ce din ea ies vreo patru copii, nu mai mari de 15 ani…cei patru se urca intr-un autobuz. Pe un fundal ce dispare treptat apare raportul politiei ”Cadavrele celor doi au fost gasite dupa 5 zile…blah..blah…unul dintre cei responsabili de moartea lor a spus la ancheta : Nu au vrut sa se joace cu mine”. (Fraza mai este mentionata odata in finalul filmului) Mesajul filmului : Nu veniti in Romania…aurolacii cu lanterne si cutite se vor catara pe casa dumneavoastra si va vor ucide ! (Apropo : Pe cand un film cu maidanezi mutanti ?) Poveste reala : Intr-adevar o frantuzoaica a fost ucisa de catre ‘copii strazii’ in Romania (nu atat de recent) insa numarul lor de-atunci si faptul ca ea a ”initiat o conversatie” a dus pana la urma la provocarea acestora si la un accident cauzator de moarte. Violentele unor tineri francezi, indreptate asupra cetatenilor romani in 2004 ar fi putut constitui si ele la fel de bine un subiect de film – puteam transforma francezii in ‘sectanti imperialisti’ si romanii in victime inocente…dar deh, daca n-avem regizori valorosi ca ai francezilor ! Parti bune : -Atmosfera : Regizorul nu este un retard total (precum scenaristul). Regizorul, ”stie meserie” – jocuri de camera, sunete contrastante…filmul are pasaje scarry + mentinerea suspansului. Pana spre finalul filmului, nu-ti dai seama cine sunt atacatorii. -Fundul actritei din rolul principal Parti proaste : -Finalul si mesajul filmului -Plasarea in Romania si mentionarea faptului ca ”este inspirat dintr-un fapt real”. -Sanii actritei principale (Nu sunt obsedat si nici un fan al femeilor lipsite de creier, insa in filmele horror actritele din rolurile principale urmeaza stereotipul : femeie de casa care arata extem de bine) Trebuie sa recunosc – Daca nu as fi fost roman (daca as fi fost un francez sau un american ignorant, de exemplu), filmul mi s-ar fi parut destul de infricosator , si destul de ”clonat” dupa ”The Hills Have Eyes” (originalul sau remake-ul, nu are relevanta). Inadvertente – In 2002 – Nu se folosea numarul 112 pentru a chema politia, si nici serialul Trazniti in Nato nu aparuse inca. (Sunt si astfel de pasaje in film) Nu iau apararea unui oras jegos precum Bucurestiul (desi in ultima vreme s-a mai curatat) populat de niste oameni nesimtiti prin indiferenta, insa in ultima vreme suntem din ce in ce mai des calcati in picioare. De ce sa nu vedem si partea buna a lucrurilor ? Jegos cum e, Bucurestiul ofera totusi niste posibilitati si are destule lucruri ce merita vazute. La fel si Snagovul ! P.S : Nu e prima tentativa francezilor de a ne calca in picioare – ”Eterna si Fascinanta Romanie” va spune ceva ?

Disparitia rasei albe.

La prima vedere mi-a ieșit un titlu dramatic deși ideea care mă domină este mai mult tristă, așa cum este orice relatare despre o specie aflată pe cale de dispariție. Mi s-a tot transmis să plec capul în pământ când vine vorba de holocaust. Când vine vorba de rasism la adresa culorii galbene, roșii sau negre a pielii rasei umane, când vine vorba de bunăstarea populației europene, când vine vorba de cât de neatent sunt când arunc sticla de plastic pe care tot ei mi-au vândut-o încasând taxe de pe urma mea deși îmi plăcea mult sticla din sticlă, când vine vorba despre țiganii care sunt asupriți conducând numai Mercedes negru precum are și președintele. Aceasta inoculare a unei permanente stări de regret și omniprezentă stare de scuză se regăsește peste tot în Europa dar și în S.U.A. Și m-am întrebat adesea din 2000 până azi ce se întâmplă de fapt? De ce trebuie să se simtă mereu vinovați europenii de rasă albă de ceva? De ce nu am voie să remarc faptul că în fața ochilor mei numai țiganii fac exces de zel în a nu se comporta așa cum m-au învățat pe mine la școală că este civilizat să o faci? De ce sunt eu împotriva minorităților mai înainte să-mi dau seama că aș putea fi? De ce trebuie să-și ceară scuze AZI sute de milioane de oameni de rasă albă pentru fapte comise de niște retardați acum 60 DE ANI? De ce prin astfel de scuze să mă simt vinovat și să-mi asum vina pentru ceva ce nu exista când m-am născut și mai mult, am fost educat să nu tolerez sau să nu fac? Privind mai cu atenție am mai observat ceva. Când puneam piciorul pe peronul gării în Copenhaga în jurul meu erau foarte mulți „localnici” din India, pe peronul gării din Zurich erau foarte mulți „localnici” tipici pentru zona Alpilor din Pakistan iar în sectorul cuprins între Bruxelles și Marsilia întâlnești adesea localnici cu tradiție de Pirinei din Algeria sau Congo. Privind cu aceeași atenție prin Berlin, Drezda sau Dusseldorf observam că au covârșitor de mulți africani, foarte multe farmacii și mai deloc specialiști în IT de tip mediu sau peste. Pentru primii mi s-a explicat că există datorită faptului că poporul german a refuzat în timp să se mai ocupe de treburile murdare (sună foarte nenatural în cazul neamului germanic, mai degrabă cred că i s-a sugerat subversiv) ale orașelor, pentru a doua situație mi s-a spus ca populația Germaniei a îmbătrânit foarte mult și nu prea are moștenitori (același lucru mi s-a explicat și pentru Elveția) și că este grav bolnavă, iar pentru cea de a treia situație mi s-a spus că tinerii locali atâția câți au mai fost „realizați” nu-și mai bat capul cu învățatul (ceea ce contravine cu teoria puternicelor univesități de afară) și că specialiști de tip mediu foarte des utilizați în economie pentru partea de IT nu se mai găseau decât in India. Privind la televizorul care-mi dictează viața chiar și când îl țin pe închis observ că naționalele de fotbal ale Angliei, Franței sau Olandei au peste 60% din componenți în persoana oamenilor cu altă culoare a pielii decât albă și nu-mi dau seama cât de natural este acest fenomen. În S.U.A. fenomenul este de masă deși rămâne incredibil de „silențios”. A se vedea înlocuirea masivă a soldatului Smith, Wilson sau Jameson cu soldatul Gonzales, Morales sau Sanchez. Pe CNN este o adevărată hemoragie de prezentatori „colorați” (nu am dat o nuanță vulgar-tendențioasă adjectivului ci numai am dorit să subliniez intensitatea fenomenului) de stai și te întrebi dacă la scoaterea posturilor la concurs nu cumva tenul de culoare albă este un dezavantaj descalificatoriu sau deținerea prin naștere a unei alte culori de ten este un ”must have” sau un avantaj implicit. Vedetele nu mai pot fi decât Rhiane și Lopeze, culoarea albă a pielii nemaiputând fi văzută nici măcar în corpul de balet din fundal. Cred că oricât de ponderat m-aș strădui să fiu, nu pot să nu remarc anumite fenomene de masă precum faptul că reprezentanții rasei albe nu mai procreează, faptul că emigrarea este plină de piedici pentru oamenii cu ten alb către comunități îmbătrânite de albi dar foarte lină pentru cei cu ten african sau asiatic, faptul că în mod permanent rasei albe i se impun programe de educare și de asumare a vinei pentru porniri rasiale deși nu vreți să știți câte șanse de supraviețuire are un alb în Africa de Est sau în S.U.A. în Harlem. Mai țineți minte faimosul moment în care marocanii, algerienii sau etiopienii din Spania protestau împotriva aducerii la munca de câmp a românilor pe motiv că, citez, „aceștia acceptă plată mai mică pentru aceleași munci?”. Sau să vă dau cazul unei tehniciene IT angajată a Hilton București și solicitată de Hilton Strassbourg pentru detașare pe termen lung, care nu a putut obține viză permanentă mai bine de 5 ani deși România era aproape intrată în U.E.? Asta în timp ce pe gardurile clădirilor centrale din acest oraș stau de pomană având pașaport în regulă, nemuncind și protestând tot timpul cu fustele în cap aidoma țigăncilor de la noi tot felul de musulmance din Algeria. Sau poate n-ați uitat cazul Mailat din Italia care se desfășura în timp ce mafia albaneză introducea noi delicvenți albanezi cu curse regulate de pachebot în peninsula cu formă de cizmă. Pare că în context s-a preferat alterarea populațiilor locale cu rase predominant asiatice sau nord-africane prioritare la obținerea vizei. Mai presus de toate aceste observații personale aș dori să remarc diminuarea dramatică a capacității de producție economică în zonele așa-zis albe. Aproape toate marile mărci impuse în ultimul secol pe piața mondială NU MAI AU FABRICI ÎN Europa SAU S.U.A. capacitățile de producție fiind de mult relocate spre Asia și Polinezia. Coincidența sau nu două importante bastioane ale dezvoltării tehnologice, Taiwan și Hong Kong au fost și ele repatriate deși la un cu totul alt nivel de dezvoltare decât cel la care fuseseră ocupate. Și tot coincidență sau nu, singurele state care au dispărut de pe fața Pământului în perioada de după 1990 sunt în mijlocul Europei, Cehoslovacia sau Iugoslavia, aceasta din urmă fiind decimată chiar dintr-un motiv musulman, deși până azi nimeni nu a răspuns la întrebări pertinente ale tabloidului „The Sun” precum, de când se află Israel și Turcia în Europa și de când există musulmani la mai puțin de 1500 km est de Vatican? Fără a cădea în tentația comentariului voi remarca în rezumat situația rasei albe europene așa cum o văd cu modestele mele cunoștințe intelectuale. Fără urmași naturali, fără o producție economică reală, achiziționând din greu în rate sau leasing produse fabricate în Asia cu bani de la bănci veșnic controlate de puternicul lobby evreiesc din New York și Washington, și obligată să accepte supusă în rândurile sale orice om din Asia sau Africa altfel existând imediat pericolul stâlpului infamiei pe baza acuzei rasiale, și ferindu-se din ce în ce mai acerb de fenomenul violent al străzii manifestat de mafia albanezo-musulmană precum și de cea țigănească pretutindeni protejate de înalți demnitari la ordinul veșnicilor bancheri de peste ocean. Rasa albă se stinge în acest mod pervers ar trebui să întristeze și să atragă atenția întregii planete, nu de alta dar până la proba contrarie, singurul Mozart sau Beethowen a fost dat umanității de această rasă. Nu îndrăznesc aici să combat fenomenul istoric prin care mari civilizații au dispărut pe Terra, ci numai modul tragic și trist pe care ori și l-a ales rasa albă, ori i-a fost destinat.

NATIONALISTII rusi isi fac un nou partid

Reprezentanţii mai multor organizaţii naţionaliste radicale din Rusia au anunţat că intenţionează să-şi unească forţele într-o nouă formaţiune politică. Printre cei care se vor implica în acest proiect se numără reprezentanţii Mişcării Populare Ruseşti, cei ai Uniunii Civile şi activiştii Mişcării Împotriva Imigraţiei Ilegale, organizaţie actualmente scoasă în afara legii. Cotidianul Izvestia l-a citat pe unul dintre membrii fondatori, acesta declarând că documentele necesare înregistrării partidului vor fi depuse în zilele următoare la Ministerul de Justiţie. Un posibil nume al noii formaţiuni este Partidul Naţional-Democrat Rusesc, denumire inspirată după Partidul Naţional-Democrat German. “Nu vom fi un partid care va dori să fure voturi de la Putin. Noi contăm pe susţinerea oamenilor care au realizat ceva în viaţă”, a declarat jurnalistul Krylov, unul dintre iniţiatorii proiectului politic naţionalist. Acesta a mai afirmat că noua formaţiune a primit promisiuni de susţinere şi din partea unor oameni de afaceri. Un demers similar de formare a unui nou partid naţionalist a fost iniţiat şi de Dmitry Dyomushkin, liderul Uniunii Slave, o altă organizaţie scoasă în afara legii. Partidul lui Dyomushkin, care se va chema Ruşii, este deocamdată în stadiu incipient şi cel mai probabil nu va fi înregistrat în viitorul apropiat. Spre deosebire de proiectul Ruşii, viitorul partid naţional-democrat va aborda, conform membrilor fondatori, o retorică ceva mai moderată, pentru a spori şansele înfiinţării oficiale şi pentru a putea atrage persoane cunoscute din sfera societăţii civile. Sursa: FrontPress.ro